marți, 2 noiembrie 2010

Fetiţa şi buburuza



A fost odata o fetita care avea dificultati in a se concentra la testele de la scoala. Ei i se facea atat de teama ca nu cumva sa greseasca, incat parca mintea i se oprea in loc si cu cat ii era mai teama, cu atat nu mai stia raspunsurile chiar daca invatase acasa foarte bine inainte.
La un moment dat, pe cand era ea in cursul unei evaluari, urandu-se din rasputeri pentru ca nu stia raspunsurile, si parca venindu-i sa se pedepseasca pentru cat de tolomaca este, vazu cum pe foaia ei de test se aseza o buburuza. Fetita apuca sa spuna:
– Ce treaba ai tu! Tu te duci si mirosi florile toata ziua... Nu e nevoie sa dai teste si apoi sa fii si certata daca iei note mici. Ce as vrea sa fiu in locul tau!...
– Sa stii ca si in lumea buburuzelor exita totusi testari. Nu este chiar asa cum poate parea din afara, spuse buburuza.
– Vai, dar tu vorbesti! Nu-i de-ajuns ca m-am speriat eu de testul asta, acum mai era si cat pe ce sa cad de pe scaun ca te aud vorbind...
– Hai lasa, nu te mai mira atat, sa spunem ca sunt o buburuza mai speciala, care printre alte talente deosebite am si acest dar al vorbirii, pe care tot de la o fetita draguta ca tine l-am capatat, spuse ea. Totusi, acum ca am clarificat si acest aspect, imi spui si mie care este sursa tristetii tale, ca daca vad eu bine, ai ochii inlacrimati.
– Ce sa fie buburuzo, uite imi dau seama atunci cand primesc cate un test ca nu sunt in stare de nimic, ca sunt doar o tantaloaica si ca oricum o sa iau o nota mica si dupa aia o sa fiu certata si dupa aia nici nu mai vreau sa stiu... spuse cu o voce stinsa fetita.
– Aha... Stai putin, ca dupa cate vad eu bine, tu stii deja ce o sa se intample... Si nici nu ma mira ca de vreme ce tu te programezi in directia asta, chiar asa o sa si intample... Totusi, eu sunt curioasa cum altcumva ar putea sa fie....
– Pai nu stiu, ca o sa cad sub banca de rusine sau ca o sa ma ascund intr-un tufis de teama sa nu fiu descoperita ca nu am dat lucrarea, iar asta doar pentru a nu se vedea cat de incapabila sunt sa rezolv niste probleme atat de simple, spuse fetita.
– Mai scumpo, dar tu numai filme din astea cu monstri ai vazut in ultima vreme? Ca parca as avea si eu chef sa vad un film mai frumos si cu un final fericit.... Buburuzele asa sunt, nu stii, mai vesele... Filme din astea asa intunecate sa le povestesti paianjenilor ca ei sunt mari amatori...
– Adica ai vrea sa iti spun o poveste vesela, cu colega mea care ia o nota buna la test pentru ca este desteapta si asa mai departe? Intreba fetita.
– Da, as vrea sa aud aceasta poveste, doar ca in ea personajul principal sa fii chiar tu! spuse smechera buburuza.
– Adica sa spun ca eu as avea toate sansele sa iau o nota buna pentru ca sunt o fata desteapta si asa mai departe? intreba nedumerita fetita.
– Cam asa ceva, numai ca ar fi important sa si crezi acest lucru si sa te programezi in aceasta directie... spuse buburuza convinsa.
– Ok, uite, am sa o fac chiar acum, macar de ar iesi ceva din asta... Sunt o fetita desteapta si sunt in stare sa fac fata acestui test, ca doar am invatat acasa ieri toata ziua, iar lucurile acesatea imi sunt cunoscute, asa ca nu exista niciun motiv pentru care eu sa nu ma descurc. Si pana la urma chiar daca am sa fac cate o greseala, doar de-aia vin la scoala, ca sa invat. Daca doamna profesoara imi spune ce am gresit, voi fi atenta data viitoare si nu voi repeta greseala... Si pana la urma cine spune ca trebuie sa iau nota maxima. Sunt acum protagonista unui film cu final fericit, cum si merit sa fiu... spuse fetita increzatoare.
– Ei parca asa mai merge... si nici nu apuca sa termine ce avea de spus ca o si vazu pe fetita ca se apuca de scris de zor...
Fetita termina lucrarea si o preda... Acum buburuza si fetita asteptau cu pumnii stransi rezultatul. Numele ii fu strigat si ea afla ca a luat -10. Auzind aceasta sari in sus de bucurie de fu cat pe ce sa si cada.... dar nu de rusine cum isi imagina ea la inceput, ci de bucurie ca a reusit sa obtina un rezultat bun tindand cont de situatia prin care trecuse. Amintindu-si si de buburuza care fusese alaturi de ea, se intoarse spre aceasta spunandu-i:
– Iti multumesc, buburuzo, uite ca mi-ai purtat noroc.
– Nici vorba, raspunse buburuza, nu eu ti-am purtat noroc, ci tu insasi ai renuntat la a-ti mai purta ghinion. Si inca ceva, atunci cand nu voi mai fi eu aici sa iti atrag atentia asupra acestor lucruri, este important sa reusesti asta singura. In plus, iti mai fac o sugestie – daca te apuca o astfel de stare si te blochezi intr-un moment de evaluare este important sa te gandesti unde esti, care este pozitia ta in acel moment, ce se afla in dreapta ta, ce se afla in stanga ta, in fata ta, in spatele tau, de ce esti acolo, care este scopul acelei evaluari. Iti spun asta pentru ca bag de seama ca tu uiti de aceste lucruri in acele momente, iar gandurile iti fug doar la faptul ca ai fi o incapabila si ca vei face greseli.
– Sa stii ca asa am sa fac, buburuzo. Mai, ce inteleapta mai esti tu!... Bineinteles... pe langa faptul ca esti foarte draguta si foarte rosie cu puncte negre!
consilier şcolar - psiholog Clara Ruse, Şcoala 66 şi Şcoala 77

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu